Încă mai visăm la bine

joi, 24 februarie 2022

Pasul mi-e umbrit de vocea care suferă-n tăcere
Când pe străzi găsesc eroii altor vremuri mult mai grele,
Am urmat calea cea sfântă dezlipindu-mă de viață
Declanșând în suflet dorul unor ochi cuprinși de ceață.

Trupul poate să respire că oricum prin el trec anii
Iară dincolo de pleoape se împacă toți tiranii,
Au lăsat și dușmănia spre a fi cinstiți o dată,
Că în fiecare casă se găsește câte-o roată!

Omul a-ncetat să piară de pe vremea când copoiul
Se zbătea să-și sape groapa că mi-l jumulea convoiul,
Însă toate sunt doar mituri și în ochi sunt ploi cumplite...
Că în jurul meu sunt urme și păreri nefericite.

Uite Doamne, vezi ce-nseamnă să lași omul să gândească,
Din pământ își fac movilă iară holda omenească,
O transformă în arginții care ți-au răpit copilul
Și în urmă mai rămâne ochii triști și cimitirul.

Încă mai visăm la bine deși casa ni-i străină
Căutând un loc de pace cu căldură și lumină,
Ne vom pune preț pe viață cât timp Domnul ne veghează
Gramul nostru de iubire pentru ceea ce urmează!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.