Am așteptat de-atâtea ori, de-atâtea ori, un semn,
și-atât de așteptatul semn, când a venit,
l-am atârnat în cuie pe-o inimă de lemn,
i-am pus coroana lumii și l-am răstignit!
L-am bătut cu bice să-i încercăm puterea,
puterea acelui Dumnezeu în vizită la noi,
așa am vrut să-l facem să simtă El durerea,
privindu-i chinul lung, cu ochii noștri goi!
Întreaga viață-a noastră, tot căutăm un semn,
semnul ne-a tot venit, dar nu L-am cunoscut,
stătea cu mâna-ntinsă către noi, tăcut,
dar noi închideam ochii, cu inimă de lemn!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: