Inexorabil
...
Vine-n spre jos să se prăvale ca avalanșa de zăpadă,
Vârful alb din culmea vieții care-i pregătit să cadă,
Numai sfinții-nfipți în stâncă stau în calea prăbușirii,
Sfinții cei loviți de beznă în nădejdea nemuririi,
Ultima-ncercare-a lumii în ultimul gest de bravadă
În fața apocalipsei în care nimeni n-o să creadă
După ce-a fost pus pe cruce Fiul Iertării și-al Iubirii!
..
Însă sfinții-s duși de mult, mai sunt cei de pe icoane,
Buni de-mbogățit destinul prea multor suflete sărmane,
Oricum lumea e pe ducă, prăpastia-i de-acum aproape
Iar lumea-i prinsă între ea și avalanșa ce-o s-o-ngroape!
...
Nimic nu poate-opri talazul ce vine din întuneric,
Trimis din bezna cea adâncă de ochiul unic, luciferic,
De-acuma e gata totul, nimic nu se mai poate face,
Căci se lasă peste lume, încet și grea, eterna pace!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: