Îți amintești iubito,
Deșertul nesfârșit,
Pe drumul numai dune
De-nșelător nisip?
Cu tine după gât, fugeam spre nenoroc,
Aveai în păr descântul de crengi de busuioc...
Cutreieram cu tine
Păduri întunecate,
Purtam fluid în vine
De ghinion semnate,
Mă scuturai într-una de roadele bogate
Și pentru noi păstrai doar... frunzele uscate...
Cărările ne-au pus
Flori și poieni cu soare
Dar asfințit ascuns
Ciuntit-a din splendoare
Și sub al lunii tremurat charmant,
Șopteai că vrei... inel cu diamant.
M-ai părăsit iubito
Azi ceru-i de cobalt,
Te mai ghicesc, pierduto
Pe cercuri de neant...
Nu rătăcești cu mine spre mări de nenoroc,
Dar mai păstrez șuvița-ți cu iz de busuioc!...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Detalii poezie:
Distribuie pe: