Nu ți-am mai scris de mult
Și amintiri tumult
Mă năpădesc spre seară...
Și-acum, ca prima oară
Te văd printre bătăi
De inimă...prin văi
De toamnă-mbrobodite
Secundele-absorbite
În orele-arămii
Zvâcnesc în ochi pustii:
"Ai fost, n-ai să mai vii!"
Nu ți-am mai scris de mult
Și amintirea-ți cult
Făcut-am în amurg
Iar zilele imi curg
Învolburate-n toamnă
Și ploaia mă condamnă
Să-ți scriu...chiar de-i târziu:
" În mine încă-i viu
Focul ce ai aprins
Cândva, când ai atins
Cu fulgerul credinței
Sămânța neputinței
În pântecul dorinței!"
Mă iartă Doamne... azi,
Singur printre nomazi,
Opresc pașii și-ți scriu:
"În mine focu-i viu,
E toamnă și-i târziu!"
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Detalii poezie:
Distribuie pe: