Ielele pustiului

duminică, 16 iunie 2019

Când Luna strănută praful stelelor
Iar Pământul îl trece-n aurore,
Începe-n pustiu dansul Ielelor,
Nevăzute de zeii tainicelor ore...

Deşertu-i albit de frigul galactic,
Cadânele iadului îl ridică spre stele,
Cu dansul deşănţat şi frenetic,
În ritualul ştiut doar de ele...

Nimfe nebune scăpate din altar,
Preutesele unui rege-zeu blamat,
Se oferă flăcăilor vrajiţi în dar,
Amăgindu-i cu dulcele păcat...

Pierduţi şi fără de scăpare,
În amăgirea perverselor clipe,
Uitaţi apoi în veşnică visare,
Rătăcind cu minţile rătăcite...

Când Luna străluce-argintiu,
Când Pământu-i mângâiat de stele,
Stai lângă zâna ta,nu în pustiu,
De nu vrei să te întâlneşti cu iele...

Sau poate...

Emilian Lican-19.09.2014

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.