Mamă iubită, icoană la altar,
Nu vom avea vreodată, noi, habar
Ce este-n sufletul plin de iubire,
Lumină sfântă, nobilă menire...
Tu dai născare în durerea dulce,
Săruți copilul când vrea să se culce
Și-i luminezi visele cu povești
Căci vrei și somnul să i-l ocrotești.
Când crește puiul, tu îți rupi din suflet
Căci nu vrei ploaie, să se-audă tunet
Într-o copilărie pe care vrei s-o faci
Căldura vieții lui, în zilele mai reci.
Cum timpul trece, puiul devine om,
În viața ta el este acum un pom,
La umbra lui, stingher, sufletul tău...
Veghează:”Să-i fie bine și nu rău!”
Cu părul alb, tu ești acea mămică
Cu sufletul frumos, ca și bunică
Îți crești nepoții la lumina ta,
În jurul tău, noi fericiți vom sta!
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Mulțumesc frumos, Dana! Orice ajutor și sprijin mă ajută să progresez! Am ascultat de sfatul tău... Te îmbrățișez, cu drag,
Carmen
Ina M. (autor) miercuri, 27 ianuarie 2016
poezia e frumoasa...dar cred ca ar mai trebui lucrata:
"Cu părul alb, tu ești acea mămică
Care acum pui suflet...."
cred ca ar trebui schimbat cuvantul "care"..ce vine dupa "mamica"
cu drag
danab marți, 26 ianuarie 2016
Mulțumesc , Adina! Icoana vieții noastre este mama... mamele sunt icoane pentru copiii lor!
Ina M. (autor) marți, 26 ianuarie 2016
Versuri frumoase şi pline de tâlc ! Mi-au plăcut .
adina.e marți, 26 ianuarie 2016
Mulțumesc din suflet! Fiți binecuvântați!
Ina M. (autor) marți, 26 ianuarie 2016
Felicitari Carmen pentru frumosul poem.
cristi marți, 26 ianuarie 2016
frumoase versuri...
gabriel stanciu marți, 26 ianuarie 2016
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Detalii poezie:
Distribuie pe: