Şi totuşi

marți, 24 ianuarie 2017

Suntem bătrâni iubirea mea senină
am început să ne ascundem în noi
adulmecând aromele eternităţii
în netulburata mişcare a lumii
nu de moarte mi-e frică
neputincioasă sunt să-mi frâng durerea
să rabd cum trupul îmi curge-n ea
urmele ce le-am lăsat
se destramă încet în uitare
trec paşi şi nu ne aud
înţepeniţi undeva la o barieră
sub aripa perenelor amintiri
păşim înapoi
se desface inima-n amare primăveri
înşelătoare liniştite ape
îşi poartă tumultu-n adâncuri
coborâm pe un drum întunecat
şi totuşi în suflet răsună fântâni
nesecate dorinţe
totul încape aici înăuntru,
lasă-mă să-mi scald tristeţea
în tristeţea ta la capătul amurgului
să răsărim într-un zâmbet
cu disperarea sortită de lacrima uitării
să adunăm din clipele rămase bucurie

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: