Halou pe malul mării

duminică, 10 noiembrie 2024

Răcoarea serii mângâie târziul,
Împresurând cu vânt albastrul mării
Și îl ascunde-n hăul depărtării,
Cum mama-și înfășoară-n brațe fiul.

Un haos al însingurării curge
În rezonanța zbaterii de-aripă,
Înaintare-a spaimelor prin clipă,
Spre orizontul preschimbat în sânge.

Tăcerea împietrește asfințitul
Sub clarobscurul prăfuit al lunii.
De parcă-aș fi doar eu pe țărmul lumii,
Îmi varsă-n ochi, în tihnă, infinitul

Și îmi aleargă sufletul spre tine,
Avânt ce-mi stăpânești cu versul struna,
Ca în acest halou să fim totuna
Cu elegia șoaptelor divine.

Mi te arăți cu râvna din visarea
Meduzei rătăcite între voaluri,
Să te cuprind între-ale mele maluri,
Fluent, sărat, neliniștit. Ca marea...

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.