Globalism
...
O iarnă călduță peste lume coboară
nu ninge, doar plouă când nu e senin,
prizonieri într-o cușcă de încălzire globală,
a nins sus, la munte, însă numai puțin!
...
Fără iarnă lumea va fi mai săracă,
dispărea-vor atâtea ce cresc sub zăpezi,
vedea-vom pâraie cu albia seacă
și mai puține păduri cu coroanele verzi!
...
Până și vremea ne este străină,
un mimetism ciudat ne-nconjoară
cu prea multă căldură și puțină lumină
prizonieri globaliști într-o lume globală!
...
O lume globală ne-așteaptă, mai goală!
și vom fi atunci niște rotunzi prizonieri,
dar în noi vom purta ca o sfântă comoară
amintirea zăpezilor din lumea de ieri!
..
Dar când va muri ultimul om pe pământ
născut în lumea colțuroasă de azi,
nu vor mai fi globuri frumoase în brazi
și va ninge cu sfere purtate de vânt!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: