Pe seară ascultasem o vioară
Și parc-o auzeam întâia oară.
Deodată învia o coardă.
Cu o vibrare pin-atuncea moartă.
Un sunet ca un fulger de departe
Din strunele părute sparte
Parcă ghiceau, într-însa.
de-ar fi vrut să fie
Glasul veciei din pustie.
Se deșteptară parcă de odată
Basmele toate și reveria toată.
Cum poate un oftat, de numai o vioară,
Să zbuciume suspinul de-acum și-odinioară?
Din mărăcini, din spini și din scaieți,
Zădărnicea o mie de poeți.
Distribuie: