Ghenar - Ion Pillat

"Perdele-s lăsate şi lămpile aprinse"
Frumosul vers anume îl chemi acum în minte,

Vreun critic să te-nveţe, discipol să te facă -
Estetului, din milă, închină-i o bărdacă.

Gândeşte-te la omul acela din Mirceşti,
Senin la gura sobei ca tine - îl iubeşti.

Dar lasă, dezmorţită din somn de focul tău,
Să zbârnâie o muscă lovindu-se mereu

De limpezimea-nchisă a geamului, pe care
Nu toţi să o priceapă - vezi bine - sunt în stare.

Ghenar veni cu vânat amurg şi roşii zori...
Şi mă gândesc că dacă ai fi şi vânător

Te-ai duce după iepuri în lunca ta ce este
Sub chiciura din sălcii poiana din poveste.

Şi i-ai găsi sub tufe pitiţi, ca bulgări mari
De-omăt, ciulind urechea deodată la ogari.

În liniştea deplină a iernii se aude
Împuşcătura tare cu lungi ecouri surde.

Măceşul cel mai negru te miri de-a înflorit?
Nu - şi-a lăsat doar viaţa un iepuraş rănit.

Priveşte-l: pe cearceaful zăpezii se sfârşeşte
Ca un copil cuminte ce-n patul lui boleşte.

De-aceea, ştiu, tu puşca în mâna nu vei lua -
Vei reciti poeţii iubiţi la vatra ta.

Şi-n serile de iarnă tihnit vei aştepta.
Din must - vin clar, din suflet, - vers limpede, să dea.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Pillat