Gerra Orivera - poeziile altor autori

Ce-mi mai lipsește mie să știu că nu mă mint?
Să cred ce spune cartea cu scoarțe de argint?
Amestecat cu ceață și tăvălit în stele,
Să cred că viața trece și dincolo de ele?

Nu te teme de cuvinte, cel cu degete-n urechi :
O să te prăvale noaptea și-au să amuțească solii,
Sfârâit în lutul vremii, ca un vraf de oale vechi,
Adăpost nu vor mai cere de la tine nici sobolii.

Mergându-și Domnul drumurile sfinte,
Doi orbi ieșiră Domnului nainte.
Legați de braț și spânzurați în bâte,
Păreau, iscați din depărtare,

În satele și văile din Jiu,
Numai schilozi, numai muieri, numai copii
Împleticiți în ceață.
Carnea pe ei e vânătă și creață,

N-auzi? E două noaptea. E vântul prin grădină,
Și în fereastra ta e tot lumină.
Ce-aștepți? Odihna lumii a și-nceput de mult.
Șirul de ore moarte să treacă mi-l ascult.

Ca un strop de rouă-aprins.
Ce lucește în poiană ?
Pentru gâze într-adins,
Să le-ndrume-n buruiană ?

Între oi și-ntre măgari,
Laolaltă cu catârii,
Calcă-n pas, u pașii rari,
Gâscă-n vârstă, Giri-Giri.

Biserica necunoscută, cu hramul șters, cu vârful rupt,
Cu turla leșinată-n aer, se înconvoaie-n osteneală,
Și streșinilor,-i adăposturi de cuiburi, prinse dedesubt,
Păzesc și-a îngerilor palizi închipuită poleială.

Zboară coasa prin trifoi
Și prin mei, lângă zăvoi,
C-a ieșit, flăcău vânjos
La cosit, și Făt-Frumos.

Încă o dată Făt-Frumos,
Și-a smuls din grinda casei spadă,
Arc bun și buzdugan mai noduros,
Să dea din munte namilă grămadă.