Pauza mea - Tudor Arghezi

N-auzi? E două noaptea. E vântul prin grădină,
Și în fereastra ta e tot lumină.
Ce-aștepți? Odihna lumii a și-nceput de mult.
Șirul de ore moarte să treacă mi-l ascult.
S-au deșteptat cocoșii, s-a destrămat și ceața,
Îți cântă deșteptarea și bună-dimineața.
Mai fuge după mine un gând, cel mai ascuns.
La mine însă somnul odihnei n-a pătruns.
Ca să te simți mai ager în ziua care vine,
De dormi câteva ceasuri ai să te simți mai bine.
Pierdute-n adormire n-am ceasuri câștigate,
Am vreme să-mi dorm somnu cât o eternitate.
Eu nu știu ce-i odihnă. Mă știe cucuvaia
Care-mi păzește noaptea, fereastra și odaia.
Tovarășă de noapte, de fiecare clipă,
Acoperit de blândă și gingașă-i aripă.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.