Gerra Orivera - poeziile altor autori

Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!
Copac pribeag uitat în câmpie,
Cu fruct amar și cu frunziș
Țepos și aspru-n îndârjire vie.

Sunt vinovat că am râvnit
Mereu numai la bun oprit.
Eu am dorit de bunurile toate.
M-am strecurat cu noaptea în cetate

Ce poți avea. sufletul meu,
Când soarele ne pune-n ramuri iară
Ori un inel de foc, ori o brățară,
Cu mâna caldă a lui

Când ți-ai pornit clădirea altarului visat.
Vezi că, furat de izme, să nu te fi înșelat.
De vreme ce-ai să umbli prin suflete-n cuvinte,
Te legi de la-nceputuri, visând, cu jurăminte.

Ce demon am, ce sorți, ce țară?
Și pentru ce pământu-ntreg
Mai strâmt
Decât boltita mea cămară?

Pribeag prin noaptea lunii, neliniștea mă fură.
M-am întâlnit cu mine
Ia câte-o cotitură.
M-am despărțit în două cu-o pravilă-nțeleaptă:

Porniră și norii.
Convoaie duc toamna-n mormânt.
Grămezi de lințolii se sfâșie-n vânt.
În lupta cu corbii, vârtej cu cocorii,

Nu-nchide ochii, nu adormi.
Ceasul e pe-aproape, pe-aci.
Trebuie să treacă. Poate cam pe la toacă,
Poate cam între vecernii și utrenii,

Între drumuri și castani
Stau de două mii de ani.
Pune mâna, ușa scrisă
Mi-e de-a purerea deschisă -

Morți în crucea nopții? nu cred;
Totuși clopote ca-n bură
Gângăvesc;
Clopote de lemn, cu putred