Gerra Orivera - poeziile altor autori

De-ar fi ragaz doar visul, cum s-a zis,
O tihna pentru cugetu-ostenit,
De ce, atunci cand brusc ai fost trezit,
Crezi ca ti s-au furat comori in vis?

Nu stiu ce nume am. Eu nu sunt Borges
(Pierit-a Borges in La Verde, impuscat),
Nici Acevedo, ce viseaza-o batalie,
Nici tata, aplecat deasupra unei carti

Mă gândesc la lucrurile care ar fi putut să fie şi nu au fost
La tratatul de mitologie saxonă pe care Beda nu l-a scris
La opera de neînchipuit pe care Dante ar fi întrezărit-o,
Corectându-şi ultimul vers din Divina Comedie.

insotit de un scurt comentariu al autorului

Te-avânti si tu, Ariste, ca altii spre Parnas,
Râvnind, oricum, sa-ncaleci pe aprigul Pegas-
Cautator de lauri pe cai primejdioase
Dai cu-ndrazneala lupta în critici bataioase.

Mi-aduc aminte sfânta clipa:
Nainte-mi tu te-ai aratat,
Vedenie ce piere-n pripa,
Al frumusetii duh curat.

Într-un pustiu uscat, zgârcit,
Întelenit si ars de soare,
Ancearul sta ca un cumplit
Strajer, stingher în larga zare.

Te-am făcut regină
Există mai mari,mai mari decât tine
Există mai pure,mai pure decât tine
Există mai frumoase,mai frumoase decât tine

Vârstă mare, iată-ne. Răcoare a serii pe înalţimi, suflu de larg pe toate pragurile, şi frunţile nostre dezgolite pentru arene mai vaste…
…
Oricât de înaltă ar fi priveliştea, o altă mare departe se ridică, ce ne urmează, în dreptul frunţii omului: foarte înalt morman şi strânsură de vârstă la zările pământului, ca un zid de piatră la fruntea Asiei, şi foarte înalt prag în flăcări la zările oamenilor de totdeauna, vii şi morţi laolaltă.
Capul sus, om al serii. Trandafirul mare al anilor se întoarce la fruntea ta senină. Copacul mare al cerului, ca un nopal, se îmbracă în roşii cosenile, în Apus. Şi-n vâlvătaia unei seri cu gust de algă uscat, noi creştem, spre mai înalte transhumanţe, mari insule la mijlocul cerului hrănite cu ienupar şi cu strugurii-ursului.

citate


Eu n-as sta in tovarasia lui!