Gerra Orivera - poeziile altor autori

Prietene, de asta eşti însingurat...
Noi, cu vorbe şi semne din mâini,
pe lumea întreagă ne facem stăpâni,
pe partea ei slabă şi de-nfricoşat.

SONETUL XV, Partea a II-a
O, gură de fântână, dătătoare,
ce pură, nesecând doar una spui –
tu, ce pe faţa curgătoare-ţi pui

Deci, fata pentru lumea insetata
implora piatra, pentru apa,
ea neinsetata pentru toti ceilalti.
Dar creanga salciei ramase uscata

Fii înaintea oricarei despartiri, ca si cum s-ar afla
în urma ta, ca iarna care tocmai sfîrseste.
Caci printre ierni, e-o iarna ce-atît te va ierna,
ca inima ti-o-ntrece si supravietuieste.

O, bucuria de-a fi făurit, din moale argilă, cu nemăsură!
Nimeni, aproape, n-a ajutat pe cutezătorii dintâi.
Totuşi, oraşe în golfuri s-au ridicat, cu lămâi,
uleiul şi apa, cu toate acestea, chiupuri umplură.

Voi, rari prieteni din copilărie
în risipitele grădini din urbea mare:
noi ne găseam şi cu timidă veselie
şi, ca un miel cu panglici grăitoare,

Tu, întuneric din care mă trag
decât flacăra îmi eşti mai draf
cu care lumea se mărgineşte
şi străluceşte

Cine plange undeva in lume,
fara rost plange in lume,
ma plange pe mine.

Cartea pelerinajului

fragmente

trad. Maria Banuş


Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?