Gerra Orivera - poeziile altor autori

Pe omul cel nou să-l creăm
cântând

Pe omul cel nou al Spaniei,

Într-un vers de opt silabe,
ce nu încape,
dacă-ntr-un cântec, numai unul,
încape marea?

Chiar dacă eu aș vrea să fiu
din altă țară, din altă parte,
cine mi-ar înăbuși glasul
mărilor mele?

Frumusețea e de privit
pe îndelete.

De vrei să știi ce-i frumusețea,

Uşor ne pare-acum că este totul
În schimbător trecut irevocabil:
Socrate, după ce-a băut cucuta,
Vorbeşte liniştit despre-al său suflet,

După ani de exil,
m-am întors la casa copilăriei
şi încă mi-e străină ambianţa ei.
Mîinile mele au atins copacii

Migraţiile pe care istoricul, călăuzit de întâmplătoarele resturi de ceramică şi de obiecte de bronz, încearcă să le fixeze pe hartă şi pe care nu le-au înţeles popoarele care le-au executat.
Divinităţile zorilor care n-au lăsat nici un idol şi nici un simbol.
Brazda trasă de plugul lui Cain.
Roua de pe iarba Raiului.

poem în proză

[...]

Morala nu ma ajuta. Sunt un antinomist innascut. Fac parte din cei ce sunt facuti pentru exceptii, nu pentru legi. Dar, desi consider ca nu-i nimic rau in ceea ce faci, vad ca exista un rau in ceea ce devii. E bine sa fi invatat asta.

Am ratacit cu dansatori
Si ne-am oprit intrebatori
La casa pasilor incerti.