Gerra Orivera - poeziile altor autori

«Când vei sfârși de-a mă pieptăna, voi sfârși de a te urî.»
Copilul vrea să-l piepteni în pragul ușii.
«Nu-mi trage părul atât de tare. Destul că trebuie să fiu atins. Când mă vei pieptăna, te voi urî.»
Între timp cumințenia zilei ia forma unui copac

...Cei ce sunt vechi în ținut s-au sculat iarăși primii
să împingă oblonul și să privească cerul, marea ce-și schimbă fața
și insulele, zicând: va fi ziua frumoasa, după acești zori.
Îndată e ziuă! și tabla pe-acoperișuri se aprinde-n neliniști, și rada e prada larmei, și cerul, însuflețirii, iar Povestitoru-și începe veghea!

Și ce plâns atunci, la gura vetrei, într-o seara cu lungi ploi în mers către oraș, îți stârnea în piept nașterea obscura a graiului:
«...Dintr-un surghiun luminos - mai depărtat ca furtuna ce se rotește - cum sa păzesc, Doamne, căile tale?
...Nu-mi vei lasă decât negurile serii - după ce, o atât de lunga zi, ma hrănisesi cu sarea singurătății tale,
martor al tăcerilor tale, al umbrei tale și al marilor tale zbucniri de glas?»

Și slujnicele mamei, fete voinice și lucioase....Și pleoapele noastre fabuloase... O, limpezimi! O, privilegii!
Chemând fiece lucru, proclamam că-i mare, chemând fiece animal, că-i frumos și bun.
O, mai marile mele
flori printre frunzele roșii, vorace devorând preafrumoasele mele

În grădina Petenerei

În bezna grădinii
șase țigănci

Soare de pradă prizonier al capului meu,
Înalță colina, înalță pădurea.
Cerul e mai albastru ca niciodată.
Libelulele strugurilor

Socul plin de fructe; tihnit sălășluia copilăria
în peștera albastră. Peste cărarea de odinioară
unde iarba sălbatecă fâșâie acum ruginie
se reculege rămurișul tăcut; vuirea frunzișului

Nu poți aprinde marea și nici nu poți convinge
Pe un îndragostit că dragostea-i blestem.
El crede că iubirea poate-nvinge
Orice furtuni când valurile gem.

Nu m-am rugat la ceruri niciodată
Am fost precum am fost: și bun, și rău.
De-o fi în cer Iertare, Judecată,
Totuna mi-e, sincer am fost mereu.

N-am cerut să mă nasc, accept fără revoltă
Tot ce în viață mi-a fost scris.
Știu, voi pleca-ntr-o zi; nimeni nu-mi spune
Ce-a însemnat în fond acest permis.