Gerra Orivera - poeziile altor autori

Mâhnire, câtă vreme vei da cu cenușiu
Pe trandafiri, pe buze, pe cerul de safir?
Umpleți-mi iarăși cupa, prieteni, căci nu știu
De-am să expir parfumul pe care îl inspir.

O, vin fără credință! De mult m-ai dezbrăcat
De haina pietății! Și, totuși, vrei să-mi spui:
Cum poate podgoreanul să-și vândă vinul lui?
Ce poți să cumperi oare mai bun și mai curat?

Acest vin în esența-i sub zeci de forme-apare:
Când pasăre, când plantă, când stea, când nenufar.
Să nu crezi că prin asta înseamnă că el moare.
Esența sa-i eternă. Doar formele dispar.

O, vinul mă inundă în marea lui lumină!
Se risipește ceața ce-a fost sau ce-o să vină.
Cad lanțurile grele de rob întemnițat
Și într-un nimb de aur – renasc eliberat.

S-au desfăcut în juru-mi, aprinși iar trandafirii.
Desfă-ți și tu simțirea în bucuria firii.
C-un înger blond alături, ia cupa și-o deșartă,
Căci îngerul cel negru al morții-așteaptă-n poartă.

Nimic n-au să te-nvețe savanții. Dar alintul
Suav al unor gene o să te instruiască
Ce este fericirea. Preschimbă-n vin argintul,
Căci țărna e grăbită ca să te găzduiască.

Ce-i înțelept? Să-ți bucuri cămările ființei
Având în mână o cupă. Ce-a fost și ce-i de față
Să nu te mai frământe. Fă-ți dintr-o clipă-o viață
Și sufletul sloboade-l din temnițele minții!

În loc s-o faci să cânte cu fiece zvâcnire,

În loc s-o faci să cânte cu fiece zvâcnire,
Tu inima ți-ai pus-o în lanțuri de mâhnire...

Sfârșit e Ramazanul. O, inimi vestejite!

Sfârșit e Ramazanul. O, inimi vestejite!
Se-ntoarce bucuria! Vor vinde iar surâsuri

Mi-e capul sec și greu, de fier,
Și buzunaru-ușure,
Stomacul gol – doar Dumnu-n cer
De drama să se-ndure.