Autor:Octavian Cocoş
Adăugat de: Octavian
luni, 13 noiembrie 2023
Cerul s-a întunecat S-a stârnit acum furtuna Ploaia cade neîncetat, Ca nebuna. Fulgerele strălucesc Și străbat întreg văzduhul Spre pământ se năpustesc Și-și dau duhul. Norii bubuie grăbit, Parcă tunuri trag în zare Spre sătucul adormit Ce tresare. Vântu-aleargă furios Toți copacii se apleacă Lăsând crengile în jos, Ca să treacă. Vine frig dinspre coline Și-apele se scurg șiroaie Însă este cald și bine În odaie.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
BURJ KHALIFA este cea mai înaltă clădire din lume
Prietenia este închisoarea sufletului de bună voie în trup străin. Dimitrie Cantemir
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: Octavian
Detalii poezie:
Distribuie pe: