Florile lumii noastre!
...
Suntem cu-adevărat aici, în lumea asta, pe pământ,
Sau dormim amândoi și suntem în același vis
Pe planeta noastră mamă, la noi acasă, pe Tanis
Și ne-a purtat pe-aripi de vis adierea unui vânt?
...
Te-am văzut pictând ades flori care aici nu sunt,
Doar în lumea noastră cresc printre fuioarele de nori
Împletite-n culmea rece a muntelui nostru cărunt
Și ne dăruiesc parfumul cu care ne trezesc în zori!
...
Și mă-ntreb, nu le pictezi doar pentru că-ți este dor
De lumea noastră minunată, rămas-acolo printre astre?
Sau de fapt suntem acasă și dormind un somn ușor,
Visăm că suntem amândoi în lumea atâtor contraste?
...
Eu nu știu, doar te întreb, văzându-te cum pictezi
Natura pe care-o știam numai acolo, pe Tanis
Și văzând cum faci aici, din casa noastră, paradis,
Un paradis de culoare, plin de flori și frunze verzi!
...
Nu pot să nu mă întreb., dacă suntem pe Tanis
Și visăm același vis, cum că am fi pe pământ,
Când dormim în visul ăsta și fiecare-avem alt vis,
De ce simt că suntem totuși, în adierea unui vânt?
...
Sau suntem aici aievea și nu este niciun vis,
Suntem amândoi la școală, la înalta școală-a vieții,
Atunci când vom absolvi-o să ne-ntoarcem pe Tanis
Să putem să fim acolo izvorul viu al frumuseții?
...
Căci de fiecare dată atunci când mă trezesc în zori,
Mă trezesc, ca prin minune, parcă într-un paradis,
Înconjurat în casa noastră de cele mai frumoase flori,
De parcă am fi acolo, în lumea noastră, pe Tanis!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: