FloricaGhigeanu - creaţii proprii

Admiră razele dimineţii printre flori,
Ascultă cum cântă privighetoarea în zori!
Sub strălucirea cireşelor coapte voi sta şi eu
Cuprins de nostalgie. Aşa voi fi mereu.

Copilul era uluit că Soarele iese din mare și arde.
Îi plăcea să-i mângâie Luna pletele de mătase.
Când s-a îndrăgostit era copleșit de farmecul naturii .Era om.
Târziu egoismul i-a întunecat mintea, a devenit rău. E domn.

Orfanul trăieşte magia pe care o aduce Crăciunul,
Crede în miracole şi-l așteaptă cuminte pe Moşul.
Sărmana văduvă nu-şi poate îmblânzi destinul,
Dar bucuria sărbătorii nu-i va fi luată de nimeni.

Copile, învaţă tot ce ţi se cere!
Deja dorinţa ta a devenit lăcomie,
Iar lăcomia va deveni obsesie.
Trece încercările cu demnitate.

Priveşte cireşii înfloriţi, spune-ţi că eşti în Paradis,
Grăbeşte-te să ţii alături iubita cu ochi de vis.
În parfumul ameţitor să întârziaţi în pragul serii
Bucurându-vă că Domnul v-a oferit darul iubirii.

Sub buclele dezordonate de aramă veche
Pândeau surâzători doi ochi fără pereche.
Desculță, în rochița de culoarea cerului,
S-a furișat la joacă fetița pădurarului.

Un nomad s-a cuibărit într-un cort părăsit.
Era romantic lângă lizieră, aici i-a plăcut.
Peste ani omul a murit, adăpostul a căzut.
Aceasta a fost viața lui, el a cui umbră va fi?

Îndărătnică, dragostea nu răspunde la chemare.
În pustiu e oaza de răcoare, pe ape colacul de salvare.
Vine și încolțește în inimă când te aștepți mai puțin.
Cât ai vrea nu o poți anihila, face parte din destin.

Muzica gândului prinde contur pe portative.
În armonie cu natura se scriu poemele.
Este ideal să treci prin astfel de experienţe,
Te simţi înălţat într-o lume fără limite.

Un singuratic cânta îngândurat la chitară,
Trăia muzica în care există ideea de teamă,
Ceva ce se ridică și nu mai atinge solul,
Ceva de necontrolat, dar care alină dorul.