FloricaGhigeanu - creaţii proprii

Adesea luminile cerului ne privesc până-n zori.
Multe fapturi se nasc şi tot atâtea pier.
Nu voi întreba vraciul și nici savantul de venirea mea.
Nici ei nu știu. În final, fiecare îşi duce povara.

Cu inima rănită de lama iubirii
A supravieţuit cu rodul închipuirii.
Idila care a fost cândva subiect de bârfă
S-a pierdut ca orice poveste obişnuită.

Ca să-mi văd nevasta crăiasa din poveste
Am petrecut golind vinul din damigene.
M-a fericit gândul că am pământ şi plug
Şi mi-am găsit prieteni în boii de la jug.

În adolescenţă seara de iubire spune adevăr,
Farmecul strecoară în fiecare celulă mister.
Seara amândoi vedeau raiul frumuseţilor divine,
În zori se revedeau, râdeau, dar nu ştiau de cine.

De ce să reflectez la ce-a fost ieri, la ce va fi mâine?
De ce în eul meu persistă strania amintire?
E prea târziu să mai aştept un strop de mulţumire.
Sunt legănat în umbră şi lumină.

E timidă chiar şi când se priveşte în oglindă.
Zi şi noapte inima ei blândă te cheamă,
Somnul îi zboară şi n-are pic de odihnă,
Doar sărutul din vis a făcut-o fericită.

Rătăcea printre tineri cu ochi visători,
Gândea la măreţia lunii în mantia nopţii,
La legănatul holdelor aurii în arşiţa verii.
Ce frumos! Îndrăgostiţii nu cunosc spinii.

La umbra unui stejar falnic, desfrunzit,
Se odihnea asudat un călugăr trudit.
Își vorbea în barba rară cu glasul răgușit:
Cu traista pe umăr și cu Duhul Sfânt am fost fericit.

Vincent van Gogh a pictat subiecte cotidiene
Folosind culori vii şi trăsături de penel riguroase.
Aşa i-a placut să-şi oglindească impresiile.
Lucrările lui anunţă mişcarea. N-au fost vândute.

Este o splendoare să vezi florile în zori
Împodobite cu diamante în mii de culori.
Dragostea este pură ca bobul de rouă,
Dispare când razele soarelui le sărută.