FloricaGhigeanu - creaţii proprii

La umbra unui stejar falnic, desfrunzit,
Se odihnea asudat un călugăr trudit.
Își vorbea în barba rară cu glasul răgușit:
Cu traista pe umăr și cu Duhul Sfânt am fost fericit.

Se plimba prin livadă scuturând crengile înflorite,
Păşea liniştită dusă de nenumarate închipuiri.
Îi plăcea când părul mătăsos era fluturat de zefir
Și nu se întreba de ce trebuie să iubim.

Coboară zorii ridicând noaptea în slavă,
Luna îmbracă haina de argint şi pleacă.
Relieful din jur prinde contur, mă răsfaţă.
Sunt îndrăgostit, viaţa este tare frumoasă.

Tinereţea este raiul înflorit pe acest pământ.
Omule, fă-ţi timp de grabă să dai iubirii rând,
Nu ştii când noaptea se va lăsa la nesfârşit,
Umple-i sufletul de dragoste, restul e obişnuit.

A înflorit cultura de floarea soarelui, se pierde în zare,
Este o splendoare. Priveşte cum se roteşte după soare,
Nu se opreşte nici când cerul este acoperit de nori.
Oare se va întâlni această fidelitate şi în iubiri?

Priveam împreună un apus de soare spectaculos.
Uimitor, aș fi putut să jur că a luat foc cerul.
Umbra a înghiţit lumina într-un joc grandios.
După o noapte zorii zilei au voalat misterul.

Stejar singuratic, loc de pace creatoare,
Adăpost pentru cuget liber și poeme.
Dezmierdat de parfumul florilor sălbatice
Eram mai mulțumit decât un rege.

Crede-mă! Iubirea mea este reală.
Merită să poarte a dragostei cunună.
Când îți dorești ceva din tot sufletul
Să ştii că și universul te ajută.

Esenţa artei constă în puterea ei morală.
Bunele maniere îsi găsesc expresia în artă.
Tinerii pot evita beţia, lăcomia şi lascivitatea.
Nu trebuie confundat frumosul cu păcatul.

Printre tufișuri spinoase, printre vechi zidiri,
Pe cărările înguste au rămas plăcute amintiri.
De acolo urmăream cirezile cu pasul rar
Și vedeam nespusa bucurie a țăranului sărman.