FloricaGhigeanu - creaţii proprii

Așteptam geana soarelui să trezească zorii
Să coboare roua din lumina dumnezeirii,
Să simt căldura ce țese vraja peste fire
Și să-mi trezesc iubita. Mare încântare!

Cât aș vrea să te am alături într-un splendid asfințit
Să ascultăm cântecul de luncă cum răsună liniștit
Să admirăm lacul și înălțimea cu podoaba ei de stele
Să uităm pentru o vreme toate gândurile grele.

Cel care se avânta deasupra norilor învolburați
Brăzdând văzduhul, râzând chiar de condori
S-a contopit cu pământul. Nu are chip, nu vede.
Cimitirul este verde și copiii înalță zmeie din hârtie.

La răstimpuri de veacuri apar oameni care strălucesc.Ei sunt aleși.
Sunt din contiții sociale cu totul inegale, fără strămoși.
Nu vor avea nici urmași, singuri alcătuiesc întregul lor neam.
Acesta este meritul lor, asemenea stelelor ce răsar și apoi dispar.

Fuji al Țării
Soarelui Răsare e
Venerat cu drag.

Adrian Păunescu s-a născut din undele zorelelor proaspete,
Și-a hrănit spiritul cu seva neprețuită a virtuților dacice,
Și acest luceafăr al poeziei s-a metamorfozat din om în zeu ,
Destinat să treacă peste veacuri geniul românului său.