FloricaGhigeanu - creaţii proprii

Condor cuibărit în vârf de stâncă, te implor
Poartă-mă pe aripile tale să cunosc lumea.
Un glas necunoscut mi-a șoptit: te vor devora,
Nu ești din lumea lor, ești străinul trecător.

Siberia - imensă și rece.

Gheața vălurită a acoperit râul înghețat.
Natura netulburată are o frumusețe de basm.

Mongolia, cu zone dominate doar de câmpii,
Tărâm magic, oferă sentimentul de libertate.
Am închiriat iurte ducând viață mongolă.
Fermierii ne-au primit cu veselia lor spontatnă.

Mi-e dor de căsuța bătrână pierdută-n livadă
Mi-e dor de trandafirii rubinii ce se agățau de streașină
Mi-e dor de liliacul parfumat ce străjuia la poartă
Mi-e dor de gălăgia vrăbiilor în zori, de cântul privighetorilor

S-au adunat în grabă înţelepţii în robele lor de glorii
La masa unui han cu paharele mari aduse de olari
Să depăşească geniul dăruit arhitecturii.
N-au avut timp. Au adormit. Vor continua discipolii.

Maria vede
Cum vin călăii și pe
Iisus îl ucid.
***

De te-ai închega iar ființă din lutul înnegrit,
Aș primi martirul pescarului pentru Crist ‘.
Și n-ar mai fi minune Pământul fără Soare
De ne-am regăsi în lume noi două surioare.

Sfinxul a fost dăltuit din piatră
El n-a cunoscut durerea niciodată.
Dar omul a cărui mumă este huma
Va munci și va lupta întruna.

Am ancorat peste limanul păcii la voievodul răzvrătirii
Să sparg talazurile urii, să îngrop securea răzbunării.
Doamne! Tu le vezi pe toate, aruncă pleava în foc,
Fă să ajungă fiecărui om un singur atom de noroc.

L-am cunoscut la circ unde moartea este gazdă.
Mi-am pierdut controlul sub aura lui jovială.
A zis: nu te teme! Aceasta e viața mea, e clar?
Uneori, pe neașteptate, spectacolul e fatal.