Flori din Paradis
...
S-au întâlnit în tine omul și divinul,
Amândoi, în inima-ți plăpândă,
În timp ce erai unul, altul era la pândă
Și amândoi ți-au fost în viață chinul!
...
Când omul ardea pârjolit de vis,
Divinul frământa versuri de foc,
Omul trăia cuprins de nenoroc,
Divinul dăruia flori din Paradis!
...
Te-ai născut și-ai dus această luptă
Dintre teluricul prins în rădăcină
Și divinul ce te-arunca înspre lumină,
Și rădăcina lumii ți-a fost ruptă!
...
Dar ne-ai lăsat aici opera-ți divină,
Filtrul prin care să te vedem mereu,
Vei rămâne darul de la Dumnezeu
Ce ne-a deschis ferestre spre lumină!
...
Ar fi o teorie cum c-ai fi fost ucis,
Dar cum ai plecat, nici nu contează
Câtă vreme-avem flori din Paradis
Și Luceafărul încă mai luminează!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: