Fiorul nopților senine

vineri, 11 septembrie 2020

Fiorul nopților senine
1
Aprinse-s stelele de lapte,
Ca roua bolților senine,
Doar tu iubito, lângă mine,
Înfiorată de suspine,
Aștepți ale mele șoapte
La ceas târziu în noapte!
..
Eu sunt aici, unde să fiu?
Când noaptea-ncet se duce
Spre stele, să se culce,
Să-ți dau sărutu-mi dulce
Cum numai eu mai știu
La ceas târziu, la ceas târziu!
...
Și-apoi, spre dimineață,
Când soarele-răsare,
Să-ți dau o-mbrățișare
Să-ți fur o sărutare,
Spre-a zorilor albeață
Să prindem iarăși viață!
2
E-aceiași boltă, pictată tot cu stele,
Ca niște stropi aruncați de-a valma,
Împrăștiați de Dumnezeu cu palma,
Scântei de noapte, cu raze efemere!
...
E-aceiași noapte, cu bolțile albastre,
Cu steaua mică privindu-ne de sus,
Cu luna obosită, ce curge spre apus
Și-acel fior trimis nopților noastre!
...
Și-aceiași noi, privindu-ne duios,
Unul în celălalt alunecând ușor,
Pătrunși de undeva de-un cald fior
Cu-același gând, de-a ne iubi frumos!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.