Fior al nopții ce-mi adie
Veșmânt cald în flori de reverie!
Aidoma îngerilor călători
Tu-mi colinzi noapte de noapte,
Și-mi dai lacrimi de speranțe-n zări
Când ascult a lunii șoapte.
Dar mai mult decat atât
M-atrage acel necunoscut.
Necunoscutul vast, întăritor
Ce scufundă limitarea-n paradis liberator-
Atatea dulci simțiri, iubiri și fericiri
În bolta înstelată
Încât n-ai tu timp fragment din ele să admiri
Viața toată.
Un simplu vis, un simplu gând-
Si-un așa sfințit veșmânt
Purtat în dragoste pe-acest pământ !
Azi secole întregi îmi construiesc, râzând.
Milenii de creație, vibrând în dans de stea
Ridică al meu suflet, ridică soarta mea.
Mereu subtil
Vântul gentil
Șopti-va stele-n urma mea,
În veci fragil
Duh de copil
Al nopții vis va celebra.
Iar în gândul împlinit al serii
Renaște astazi anotimpul mierii.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Mulțumesc! :)
hlh98 (autor) luni, 15 februarie 2021
Cuvintele tale luminează precum licuricii prin pădurea deasă. O altă poezie frumoasă cu fereastră spre univers. :)
Erw Magdo sâmbătă, 13 februarie 2021
In vechiul Egipt, Anul Nou era sarbatorit in momentul in care Nilul iesea din matca, fapt care se petrecea pe la sfarsitul lunii septembrie. Fara revarsarea Nilului recoltele nu ar mai fi existat.
Citate şi Maxime:
Certitudinea este criteriul adevărului. Baruch Spinoza
vezi mai multe poezii de: hlh98
Detalii poezie:
Distribuie pe: