Filmul vieții mele
...
Mă aflu-n mine ca-ntr-o închisoare
Cu ferestre largi, fără zăbrele,
Mă țin aici temeri apăsătoare,
Cu care am trăit de la născare,
Mă țin aici mici răbufniri rebele,
Răspunsul meu la încleștări cu rele,
De-aș scăpa de-aceste lanțuri grele,
Aș rescrie ”Marea evadare”
...
În ochii mei sunt fără de valoare,
Mă simt mai jos decât toate cele,
Duc o viață-ntreagă de întrebări banale
Pe care le-am crezut marea căutare,
Gânduri fără noimă împinse către stele
Sperând să spargă coaja marilor mistere,
Însă nu pot scăpa de lanțurile grele,
”Prea mic pentru un război așa de mare”!
...
N-am urmărit nici titluri nici onoare,
Căutam doar taina celor efemere,
Am vrut să ocolesc cărările ușoare
Alegându-le mereu pe cele grele,
Doar din ce-am dat mi-am făcut avere,
Am fost puternic dar și fără putere,
Infirmul prizonier al vieții mele,
Pe ”A treia planetă de la soare”!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: