Fahrenheit 451

vineri, 23 mai 2025

Fahrenheit 451
...
Onorată instanță: de tac cu cutezanță,
Chiar n-aș vrea să tac. Tăceam odinioară
Copil fiind și dependent de școală
Căci mi-a plăcut să-nvăț. Voiam să știu
De ce-am venit aici, de ce sunt viu.
...
Cum n-aveam răspunsuri, le căutam
Prin cărți. Și foarte des, citeam
Citeam destul cât să-mi fac idee
Despre natura cu onomatopee.
...
Îmi era ciudă că nu știu mai nimic
Voiam să știu și-apoi să mă implic
Înghițeam cărțile cu neostoit nesațiu
Despre galaxii și univers și spațiu.
...
Citeam orice. Știam că-mi prinde bine
Să mut biblioteca undeva prin mine,
Să nu-mi mai spună că știu așa puțin,
Platon, Origen sau Sfântul Augustin.
...
N-am fost copil precum ceilalți copii,
Dădeam banii pe cărți și nu pe jucării,
Pe placul lumii eu nici acum nu sunt
Oricum lumea nu-mi place prea mult.
...
Deși-s născut aici, al lumii nu rămân
Prea multe cu lumea nu am în comun,
Dar lumii sunt dator a-i mulțumi
Pentru toate cărțile date-a mă hrăni.
...
Onorată instanță, eu nu știu ce să spun
Să nu spun trăznăi să fiu crezut nebun,
Dar cum nu doresc să-ți fac pe plac,
Deși chiar am ce spune, o să tac.
...
Și totuși, întreb: ce-ar trebui să spun?
Cu ce sunt în fața lumii vinovat?
Sunt vinovat pentru că sunt român,
Sau că pentru mine, Hristos a înviat?

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.