Poezii despre Curaj:

De nenumărate ori
Ți s-a spus că ești nebun,
Pentru că nu te conformezi
Dorințelor oamenilor din jur.

Eu nu mai am nimic să vă mai spun,
Păcatele‑s închise într‑o cazarmă,
Iar îngerii, ucisi, de ingeri, cad
Cu aripile întinse ca o armă.

Dacă vrei să iubești primăvara,
Ține o frunză în palme zâmbind,
Vei vedea, doar atunci prima oară,
Toți copacii-n tine înflorind.

Lucrurile iar mă rănesc
oamenii ce să mai spun
mie-mi pare doar firesc
unii cred c-aș fi ne-bun

Mă dor cărările de munte
Mi-s genele prinse-n tăceri
În ochii mei atârnă fructe
Sprâncenele-mi au doar păreri

De când
iarna
parcă
a dispărut

Scaunul te varsă-n lume
scaunul te vrea acasă
nimicul să te rezume
va tăia oaia cea grasă

Când nu ai de sărbătorit
Sau nu- i destinul însorit,
Deschide sticla cu licoarea
Ce dă minutelor savoarea.

În nemișcare stau în fața pânzei.
Doar inima dă pasul înapoi,
Cuvintele, prin gânduri, zboară-n roi,
Mânate de filosofia frunzei,

Am dat
totul
laoparte
să-i fac loc lui Dumnezeu