Poezii despre Curaj:

Te-ntrebi de ce infernul îl amintesc ades?
Cum altfel străluci-va azurul neînţeles?
Când din tăciunii minţii răsare o lumină
Ce negru e pustiul în care ea-i regină!

lui Lucian Alecsa
Nu mai e loc de poezie
nu mai e loc nici de poeți
toate se duc fir-ar să fie

Poetul are palmele bătătorite de stele
și fruntea brăzdată de elegii Iarna-i ba
te-n fereastră cu ninsori somnambule
Tace și îngheață în două-trei ode ale

Dincolo de cer doi plopi
privesc noaptea drept în ochi

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

ADUCETI

Aduceţi câte-o povară de linişte
şi risipiţi-o-n suflet serioşi;

sunt spiţa răzvrătită a roţii părinte
în pasul tău
pot fi drumul surpat în neodihnă
obstinat

*sanctuarul nu-ți aparține doar ție*

Bat clopotele, tânguindu-te pe tine,
Azi îmi apari în chip de înger în fereastră,
Tu ai furat tăcerea lumii, pentru mine,
Străine hoţ cu mantia albastră,

A rămas pe pământ fără semnal

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele

Gura de rai zău cum să mai tacă
miroase veşnicia a lapte de vacă
şi toţi viţeii vai ar linge-o oleacă