Poezii despre Curaj:

Îmbătat de două zile și trezit de-a mea vecină
Că de la atâta ploaie a rămas fără lumină
M-a rugat cu disperare să mă duc la dânsa-acasă,
C-avea hainele murdare și copiii toți la masă.

Cutreierări de gânduri
Prin univers pustiu
Noianele de nimburi
Pândesc în purpuriu.

Deschide-ți ochii în templul de tine,
Picură stele cu inspirații divine.
Tot ce te ține e mintea, ce susține
Și abandonează tot ce nu-i convine.

Ridică-ţi fruntea,tinere,
Nu sta cu capul plecat.
Strângeţi pumnii,tinere,
Zdruncină trecutul dureros care cândva te-a apăsat.

Leoaică tânără e luni,
Ea saltă tragic din genuni
Printre "tu faci" și "trebuie"
Și-ți pune-n mână-o sabie.

Lăsați fluturii să zboare,
dincolo de străfulgerările
tridentelor
Zeilor războinici

Horea, Cloșca și Crișan;
un țăran, un altul și-ncă un țăran.
În juru-l-e furia neamului de moți,
ai dacilor războinici, strănepoți.

Te-am găsit și sufletul mi-e plin,
Nu vreau să trec iară prin chin,
Că tu ești tot ce mi-a rămas,
În inimă mea tu ai făcut popas.

Sper că inima mea-și dorește,
Culori de pace din cerul senin,
Parfumul plăcut al florii ce-nflorește
Și cântecul iubirii al florii de crin.

Ce alegi, suflet pierdut?
Să te scufunzi tot mai mult
Să îți arunci lumina în abisul neștiut
Sau să dai din mâini disperat