1784 - HCC

joi, 29 octombrie 2020

Horea, Cloșca și Crișan;
un țăran, un altul și-ncă un țăran.
În juru-l-e furia neamului de moți,
ai dacilor războinici, strănepoți.

Cerând cu înverșunare și tărie:
"... Nobili să nu mai fie!"

Au mai rămas, ei nobilii, un timp.
Fost-o cenușiu și rece anotimp!

Nojițele ce-au sugrumat
un suflet, dârz, ce n-a lăsat
să fie schingiuit de-a nemeșilor mâna, -s sfinte;
cum sfinte-s toate a-răsculaților morminte!

Zdrobit-a roata blestemată
trupul lui Horea, bucată cu bucată;
și al lui Cloșca trup, atunci,
sfărmat-au nobilii la Furci.

... și Transilvania plângea
la moartea lor: Crișan, Cloșca, Horea ...

întotdeauna - Purice Narcis-Teofil

Post-scriptum: nu-i nici propagandă nici incitare, primele cuvinte s-au legat, după //Canal//, în perioada liceului; forma aceasta s-o definitivat în 2016, vara, când eram cu rotula însârmuită (o osteosinteză) și în ghips.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: