Poezii despre Curaj:

Aripă de femeie

În ceasul tainic, la cumpăna din noapte
Mă regăsesc cu greu pe drumul prăfuit,

Omagiu eroilor sanitari

Salvatorul nu își mai aparține,
De când în garda salvării a intrat,

Cugetare

De când iubirea s-a născut
Și a unit deopotrivă om cu om

Am adormit foarte târziu aseară
Gândul bolnav mi-era plecat departe
Spre albul pământiu ca o ocară,
Ce mi-a furat mulți ani de libertete.

Motto
Pe-un picior de plai ,
Pe-o gură de rai, ................

Istorie și patologie socială români de consum
și români de excepție Nenea Iancu și Lord Bayron
Deșertul roz versus Declarația Drepturilor Omului
De-a pururi între tăvălugul bășcăliei naționale

Te-ntrebi de ce infernul îl amintesc ades?
Cum altfel străluci-va azurul neînţeles?
Când din tăciunii minţii răsare o lumină
Ce negru e pustiul în care ea-i regină!

lui Lucian Alecsa
Nu mai e loc de poezie
nu mai e loc nici de poeți
toate se duc fir-ar să fie

Poetul are palmele bătătorite de stele
și fruntea brăzdată de elegii Iarna-i ba
te-n fereastră cu ninsori somnambule
Tace și îngheață în două-trei ode ale

Dincolo de cer doi plopi
privesc noaptea drept în ochi

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE