Poezii despre Curaj:

Câți tâmpiți am vai în gând
trădători ce-mi stau pe umeri
n-ar încăpea pe pământ
cu iarba de-ar fi să-i numeri

Vesel dis-de-dimineață
beau otravă iar cu gheață

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

De ce Doamne nu mă bucur
când cenușă și când nufăr

Îmi bat joc iar de iubire

Uite de-aia-mi place mie cultura Că n-o înțelege
nimeni Dar e preferată de toți bugetarii și samsa
rii economiei mondiale Și e subvenționată de toa
tă lumea De la cel mai mare pînă la cel mai mic

Eu nu-s poet ci dinamită
când primăvara mă imită
şi-mi scoate mugurii afară
ca florile să nu mă doară

Mă uit în oglindă și prind curaj

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

Bine voi chiar asta vreţi
ca să fug din ţara mea
să-mi las fete şi băieţi
şi să umblu brambura

Iar te-ai retras în cochilia ta...
Și eu mă rog chiar azi la Prea Curata
Să-ți dea puterea ca să ieși, să zbori,
Să simți că ești alături de cocori

Îmbrăţişaţi îndrăgostiţii trăiesc cu viteza
întunericului Relativ la absolut marii sin
guratici visează dintr-o altă noapte para
lelă Unde luna-i mama înţelepciunii de la

Prea mult ciocoiule te-ntinzi
că-i ţara azi sat de Flămânzi
dar satul vai cât burta ta
cu furca-n mână mult n-o sta