Poezii despre Curaj:

Visez

Şi
când

Îţi speli autoportretul în apa transparentă
a emailor matinale Ce-ai pierdut şi ce-ai
câştigat odată cu insomniile lunii prece
dente Ce dragoste te-a călăuzit totuşi pâ

M-am născut pe-acest pământ
Căci aşa au vrut ai mei;
Dar e greu, o spun plângând,
Asta o ştiu şi dragii de ei.

Cine m-a pus ca să scriu

păi se poate dom`primar
cum ai şti mata că-s viu

Să ne treacă vai amarul
împuşcăm stele cu carul

Lumea să nu stea la rând

Mâine va fi soare iar!

Când soarele răsare,
e ca o nouă provocare...

Tu-ţi dai seama ce-ai făcut?
Cum în grabă s-a putut
Şi la spate tu mi-ai pus
Aripi largi, albe, când nu-s

-Asculta,
Sunt picaturi de ploaie
CE uda capul gol, al omului batran ;
Asculta cu fugim ,de norii de vapaie

Şi-am zis bronz din ban denar
Io nu mă trag din roman
Şi-am zis fier din ban de ort
Că sunt pui de drac din Olt

anunţă cetăţii, pămîntului că ploaia există,
anunţă oamenilor că au datoria să spere. Un poet
în faţa unui cer ars, în faţa unui cîmp pîrjolit
şi care nu e în stare să cînte şi să creadă în ploi,