Poezii despre Curaj:

Am aruncat în aer o monedă
Și timpul s-a oprit preț de-o secundă.
Aveam privirea ațintită-n cer,
Aveai o rochie lungă.

Nu te teme-n noaptea amiezii Zilei Mari
De omul ce ca fiara s-atace are în minte,
Căci nu are puterea s-omoare a ta Lumină
Și efortul lui în sine sigur o să-l consume.

Când ești Lumină și Iubire Divină
Nu te teme copile de nimeni,
Nimic rău nu poate să-ți facă ceva
Căci tu din iubire te reverși cumva.

ALBATROSULUL

Când totul cade-n jur și-n spulber arde
iar ciclopii năvălesc în hoarde,

Degete săgeţi spre cer se înfig într-un mister
Şi rămân acolo prinse, de bolta ca un cuier.
Mâinile mereu întinse (frânghii-n visuri neatinse)
Stelele-n cortina nopţii vor să-mbrăţişeze, strânse.

Trecut-au pe-aici luptătorii
pe cai și strigând: “Alelei!”,
cu steagul simbol al terorii
și-n piepturi cu inimi de lei.

Când simţi că norii vin spre tine
Şi forfota din juru-ţi te apasă,
Opreşte-te,priveşte-adânc în Tine,
Trimite-ţi gândul spre ,,Acasă’’...

ÎN ACEST TIMP DE TRISTĂ AMINTIRE

PENTRU SĂRMANA ŢARĂ- A MEA;

Am fost odată doi nebuni cu toane...
ce au privit la munții din destin
ce-și trimiteau spre ceruri buzdugane
într-un șirag de piscuri spre divin.

,,Regele”, când e pe tron
Şi priveşte curtea lui
Regeşte,
E adevǎr,