Autor:Costel Zăgan
Adăugat de: Costel Zgan
marți, 29 septembrie 2015
De ce Doamne nu mă bucur când cenușă și când nufăr Îmi bat joc iar de iubire ura ca să mă deșire Ca un ghem iată un ghem doar de suflet nu mă tem Nu cumva să se deșire între fire și nefire Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
vezi mai multe poezii de: Costel Zgan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Minunate versuri. M-au prins atât de tare... nadira miercuri, 30 septembrie 2015
Profundă și minunat scrisă. mirimirela marți, 29 septembrie 2015
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Rândunicile îşi construiesc cuiburile din iarbă împletită, noroi şi salivă.
Râsul este soarele ce alungă iarna de pe chipul oamenilor. Victor Hugo
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: Costel Zgan
Detalii poezie:
Distribuie pe: