Evolved hominis
...
Omul deștept și evoluat, omul cu conștiința trează,
Nu se-amestecă-n tărâțe, nu-și bagă nasul în troacă
Nimic nu-l poate constrânge și privirea nu și-o pleacă,
Nu renunță la principii, nu face pe plac nimănui,
Nu-i pasă dacă-i legat, căci liber în conștiința lui
A rămâne om integru, doar asta pentru el contează!
...
Nu materia-i hrănește celui evoluat ființa
Pentru omul evoluat, hrana lumii stă-n iubire,
N-aleargă după bogăție, renume sau fericire
El privește lung la stele, visând călători celeste,
Pentru el, tot omu-i bun și-l vede așa cum este,
Și nu judecă pe nimeni, să nu-l judece conștiința!
....
Rabdă tăcut suferința când soarta îl lovește greu,
Când prietenu-i greșește, ia pe el întreaga vină,
Sufletul său este blând, împarte tuturor lumină
Știe-ncotro se duce lumea și nu intră-n jocul ei,
Își găsește alinarea-n parfumul florilor de tei
Și niciodată nu e singur. Cu el este Dumnezeu!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: