Eliberare

Autor:Stelian Stancu


Adăugat de: Pitagora

miercuri, 20 octombrie 2021

Când somnul se trezeşte-n vis
Iar visul este treaz
Când veghea e de necuprins
Aidoma e haz,
Pentru trecutul făr-de rost
Uitat ca prin neant
Pentru ce-a fost, deşi n-a fost
Decât amor galant.
E timpul pentru anotimp
De toamnă desuetă
E vreme pentru el răstimp
De-o viaţa mai cochetă.
Nici Universul nu mai vrea
A pune chezăşie
Pentru ea teama de-a spera
Când crezi că va să vie,
Un ultim el pierdut de noi
Amurg în aşteptare
Fără de griji, făr` de nevoi
Dar cu speranţa mare,
Căci omul e lăsat să fie
Aici pentru o vreme
Şi nu să caute să-mbie
Mai mult de trei catrene:
Ne naştem pentru a muri
Trăim cât ne e dat
Avem o viaţă ce va fi
El darul nesperat.


vezi mai multe poezii de: Pitagora


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCCXII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Un vers din Eminescu...
Eu nu pricep cum „somnul se trezeşte-n vis”/„Aidoma e haz”... adică veghea e haz?
Adina Speranta
miercuri, 20 octombrie 2021