Pitagora - creaţii proprii
- Ploaie de vară
Pe munte visuri se rostesc
Fără a da de veste
Că pot să-nsemne nu povară
Ci, doar ce e firesc,
- Mi-ar plăcea să am o soţie
Mi-ar plăcea să am o soţie
Să fie, ce nici nu gândesc să ştie
Să fie, tot ce ea doreşte să fie
Dar să fie, pentru mine mândrie.
- Rătăcitori pe drum
Ne căutăm o cale
O vrem mai lină-n cele
Pe care El Destinul
O-ngână printre iele.
- Când
Atunci în vara de demult
A fost şi vorbă, a fost şi gând
Atunci în anotimp fără tumult
A fost şi drag, a fost avânt.
- Eliberare
Când somnul se trezeşte-n vis
Iar visul este treaz
Când veghea e de necuprins
Aidoma e haz,
- Poveste ce s-a stins în vară
Obişnuinţa, e un dat
Al meu, al tău, al celuilalt
Care se-nvaţă să citească
O poezie zilnic, haiducească
- Simbol de fiinţă
Cu gând răzleg coboară trupul
Către amurgu-i nesfârşit
În căutare de el timpul
Pe care ades l-a irosit.
- Fie dorul fără rug
Fie vremea fără soare
Fie gândul fără somn
E mai bine a fi cale
Decât lipsa de-a fi domn.
- Gândul rău, lângă cel bun
Adormind prăvale gândul
În noianul de din vale
Peste care poartă rândul
Celor fără de parale.
- În alaiul de mistere
Amânări fără chemare
Stau la buza vorbelor
Ne-ntrebăm de ce e oare
Lipsa, doar în calea lor,
Distribuie acest autor: