Pitagora - creaţii proprii
- Gânduri hoinare
Cerem fără a gândi
A avea nevoi ori ba
Vrem să stăm a nu trudi
Dar să nu fim duşi cu vorba,
- Sine-Eu-Supraeu, un nou episod cu haz
Ce ne facem de avem
Sinele în noi, să zicem
Care fără să putem
Ne absoarbe când nu trecem,
- Sine-Eu-Supraeu, o poveste fără sfârşit
Avem în noi un tot
Ce ţine de construct, de viaţă
Avem în noi un port
Ce se afundă-n ceaţă.
- Viaţa-i dulce ca veninul
Plimbări nocturne printre stele
De când el gândul s-a tot dus
Să zburde fără de inele
Să amuţim deşi n-am spus,
- Cerul şi marea
Când adie vânt de vară
Peste cerul alintat
Se prăvale marea-n seară
Peste câmpul luminat.
- Când moartea parcă viaţă n-are
Plâng vânturile peste ape
În mersul fără de vorbire
Nu mai e chip să se adape
El gândul dintr-o amintire.
- Pace în dreptate
Putem avea dreptate
E buna, sănătoasă
Dar nu e loc de toate
Fără a fi aleasă,
- Se joacă vorbele fără de haină
Privim în sus, credem sublim
Că Domnul stă şi ne aşteaptă
Ne facem poate că iubim
Dar mintea este pe o treaptă,
- Ea veşnicia clipei libertine
Turnaţi amor peste văpaie
Şi amalgam peste ce-i pur
Turnaţi o lacrimă să-nmoaie
El sufletul, fără contur.
- Dăruind vei dobândi
Să dăm din noi ce-avem, dar bun
E simplu şi este firesc, când vrem
Să credem în amurguri ce apun
Şi-n chipul nostru omenesc.

Distribuie acest autor: