Elegia XXXIV - Un vierme ce muşcă

luni, 20 februarie 2023

Şi astăzi neomul e fratelui gâde,
Pe tronul simţirii stă ura şi râde.
Rezistă legatul lui Cain şi Abel
În golul din suflet se-aşează alt Babel.

Iubirea schimbată-i demult într-o vorbă,
Cinstirea vibrează cu glas de teorbă.
Nou simbolul lumii e-o altă geneză,
Credinţa e-n inimi o biată proteză.

Un ciot de onoare mai au doar copiii,
Curând retezat când se schimbă-n saigiii
Vremelnicei treceri prin lumea cuprinsă
De ciuma averii mereu neînvinsă.

În lutul adamic e-un vierme ce muşcă
Din spiritul liber închis într-o cuşcă.
Nu fluture alb spre înalt se ridică
Ci ură din ură şi viaţa abdică!

15 noi 2020
Volumul OGLINZI ELEGIACE,
Editura CORESI, 2021

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.