Elegia XXXII - Panaceu

vineri, 17 februarie 2023

Sunt dramele mele, sau doar împrumuturi?
Mă bântuie teama. ‘ntrebările cnuturi
Crestează noi răni în vremelnica-mi pace
Cu mine, cu viaţa, cu moartea. Rapace
Sug sânge doar cât să strecoare otravă,
Proclamă-ndoiala dorită ispravă.
Veninul se-ntinde şi temeri rebele
Îşi sapă culcuşul în visele mele.

Odihna mi-o nărui. Fărâme de stare
Cerşesc lui Morpheus un strop de iertare.
Un ceas de răgaz, fie numai o clipă,
Răspunsul nu vine. Coşmar se-nfiripă,
Nu-s singur. O molimă veche se-aprinde.
Microbul treziei planeta cuprinde.
Speranţele torc un pervers nani-nani
Din linişti se-nfruptă cu poftă guzganii.

Se-nghesuie vracii, cutează să scurme
Trecut şi prezent, vor boleşniţi să curme.
Invocă dragonii, stihii, nosferatul
E astăzi stăpân. Şi bogat, şi săracul
Fârtaţi sunt şi sclavi ai aceleiaşi febre,
Averea, nemunca? ‘n zadar să întrebe
De ce mai târziu birul pe bunăstare
E temere, grijă, netrai ori uitare.

Va fi să îşi vindece fii, cetatea
Aflând panaceul străvechi: simplitatea!

27 iun 2020
Volumul OGLINZI ELEGIACE,
Editura CORESI, 2021

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.