Elegia XXVIII - Mim

duminică, 12 februarie 2023

Un cufăr lâncezeşte pe un peron de gară,
Un felinar, o umbră şi fumul de ţigară
Se împletesc cu frigul şi ora poticnită
În lacrima curgândă pe faţa împietrită.
Tăcerea zgribulită, ferestrele slinoase,
Cărbunele şi jegul, miresme zdrenţăroase
Atârnă peste lume îngreţoşând decorul
Şi scena văduvită de însuşi autorul.

Vetusta umbră, fumul, lumina opintită,
O pălărie, şalul, o haină ponosită
Aşteaptă neclitite să-şi afle mântuirea-n
Fărâma de speranţă ce-a-nceţoşat privirea,
Momâiei nevăzute, lui mimului himeric.
Cerşita mărturie în sumbrul întuneric
Se-ntrupă, se prelinge pe buzele crăpate,
Un oft drept mărturie speranţelor surpate.

Acelaşi loc, o uşă, un zgomot, impegatul,
Acelaşi cufăr, fumul, bastonul, apostatul.
S-alunge-ncremenirea din liniştea buimacă,
Un fluier, nemişcarea, în roi vrea s-o prefacă.
Sub borul pălăriei priviri resping semnalul,
Doar fumul şi tăcerea le prinde-n chingi hamalul.
Actorul cheamă ora spre nicăieri să-l poarte
Îmbrăţişază vântul mimând dorita moarte.

16 apr 2020
Volumul OGLINZI ELEGIACE,
Editura CORESI, 2021

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.