O picătură crunt se zbate
Să-şi afle loc în rânduială'n
Potop şi'apoi între surate.
Deh! Doar un moft de mântuială.
Ea nu e vechea piramidă
Să cadă'n sus, să urce'n jos.
Biet strop e'n umeda hlamidă
Oprit pe'un bulgăre grunjos.
S-ar fi'mbătat de nemişcare
De'ar fi fost stea pe firmament.
Aşa e ne'ndestulătoare,
Doar o speranţă de moment.
În urma ei o frâng în grabă
Ori vânt uscat, ori spini arzând
Din raze care nu întreabă
De rostul norului curgând
Să stingă setea milenară
A tot ce-i viu şi ce va fi.
Ea, picătura de'o să piară,
Deşertul sterp va nemuri
Când peste el, sfidând Zenitul
Şi pe sub cerga nopţii rece
Din ieri spre mâine, nedoritul,
Al morţii sol, Simunul trece.
13 aug 2016
Volumul OGLINZI ELEGIACE,
Editura CORESI, 2021
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Detalii poezie:
Distribuie pe: