Elegia XXIX - Molimă interioară

luni, 13 februarie 2023

Atâtea minţi captive! Probabil, fiecare
Vrea să parcurgă altfel această încercare.
Sfătoşii plini de vervă elaborează crezuri
Frumos împachetate, doar vorbe fără miezuri.
Comploturi, genocide anunţă pesimiştii,
Speranţe neconforme clamează optimiştii.
Suntem pierduţi! Vai, nouă! declară sicofanţii,
Vom izbândi în urmă? se-ntreabă guvernanţii.

Atâta-ncrâncenare şi peste toate, spaimă
Închise-n omul simplu, Acesta-n el îngaimă:
- Voi fi, sau nu-s alesu'n ţintarul cu destine?
Îndură-Te, o Doamne, îndură-te de mine!
Şi poate şi de neamuri, de ţară, de planetă,
Hai! Curmă-ne, degrabă, oribila scenetă!
Salvează-ne! imploră sfielnic credincioşii
- Este sfârşitul lumii! s-au resemnat fricoşii.

Dar peste toate, proştii, primejdia ignoră
Refuză evidenţa, faţeta omnivoră
Îi gâtuie şi-i poartă, mereu cu-nverşunare,
Rup firul Ariadnei din labirintu-n care
S-au izolat de voie trăind o altă viaţă,
În negura eternă şi roluri de paiaţă.
O liotă de nimicuri, crezându-se puternici
Se-mpotrivesc la toate. În fapt, nişte nemernici!

Iar printre toate astea, strivit de-aşa furtună
Uitat de toţi şi-n toate, fărâmele-şi adună
Cel mai hulit tovarăş al minţii, Adevărul
Jertfit de cleveteala, minciuna şi răspărul
Noroadelor neroade lipsite de sfială
Ce cred că greul este subiect de târguială.
Acesta cere minte şi trudă. Lecuirea
E jertfa ce-o plăteşte de veacuri omenirea.

26 apr 2020
Volumul OGLINZI ELEGIACE,
Editura CORESI, 2021

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.